Ce este și ce nu este Biblia

Biblia e cartea aia groasă pe care toată lumea o are în casă ca să-i poarte noroc, dar nimeni nu o citește. 🙂

Puteți să râdeți cât vreți, dar am întâlnit inclusiv preoți care mi-au spus senini că ei nu au citit Biblia de la cap la coadă.

Eu sunt o excepție și chiar am citit-o, așa că pot să vă spun mai multe despre conținutul ei.

Biblia este o colecție de scrieri ale unor autori evrei din antichitate, începând cu Moise și terminând cu apostolii lui Iisus Hristos. O ironie a istoriei face ca Biblia scrisă de evrei să fie folosită inclusiv de cei care urăsc evreii, iar indivizii respectivi nu realizează absurdul situației.

Între aceste scrieri, unele au conținut istoric (Regi, Cronici), altele sunt scrieri poetice (Psalmii și altele), altele conțin învățături religios-morale.

Categoric putem spune că Biblia nu e un tratat științific în sensul modern al cuvântului și nici autorii scrierilor biblice nu susțin așa ceva. Nici unul nu a declarat că ar fi savant și ar fi făcut cercetări științifice în domeniul x sau y.

Biblia nu e un tratat de geografie. Ea nu ne spune nimic despre America, Australia și nici măcar despre România, pentru că geografia pe care o cunoșteau autorii respectivi era limitată la Israel și câteva țări din apropiere.

De asemenea, Biblia nu e un tratat de astronomie. Nu cuprinde nici măcar numele tuturor stelelor și planetelor cunoscute pe atunci și cu atât mai puțin cunoștințe astronomice moderne. Pur și simplu nu se ocupă cu așa ceva.

Biblia nu e nici tratat de biologie. Nu conține descrieri ale tuturor speciilor și nici nu își propune asta.

Putem spune că Biblia nu e nici tratat de fizică, nici de matematică, nici de chimie nici de altă știință.

De aceea nu e corect să combați teorii științifice cu citate din Biblie. Pur și simplu sunt scrieri din categorii diferite. E ca și când ai încerca să demonstrezi teorema lui Pytagora cu poezia „Somnoroase păsărele”.

Pe de altă parte, asta nu înseamnă că tot ce scrie în Biblie e greșit. David, Solomon, Saul dinTars și alții care apar acolo sunt persoane istorice reale. Știm unde au trăit, avem vestigii istorice rămase din vremea lor și în general avem destule elemente credibile.

Problema este că faptele au fost relatate după puterea de înțelegere a autorilor respectivi.

Poeziile din Biblie sunt scrieri poetice exprimate în limbaj metaforic și trebuie apreciate ca atare. În literatură se spune că poezia e ilogică la modul sublim.

Același limbaj metaforic îl găsim și în scrierile profetice. Profeții biblici nu spun clar „pe data cutare se va întâmpla cutare lucru” ci vorbesc în metafore și simboluri, iar de aici au apărut mai multe interpretări diferite pentru același text.

În schimb partea cu „să nu furi”, „să nu ucizi” și „să-l iubești pe aproapele tău” e perfect valabilă și astăzi.