Cu calm, despre catedrale și moschei

În ultima vreme asistăm la tot felul de declarații belicoase pro sau contra construirii unor locașuri de cult ortodoxe, musulmane sau de alt tip.

Cred că un principiu de bază într-o societate democratică este acela că trebuie să respectăm libertatea de credință a altora dar și ei trebuie să o respecte pe a noastră.

Așadar, dacă Patriarhia vrea catedrală, sa le dăm dreptul să o facă, dacă alte culte vor biserici sau case de rugăciune să aibă dreptul să își facă, dacă muftiatul vrea moschee să aibă și ei acest drept, dacă arabii care nu țin de muftiatul turc vor moschei pentru ei să poată să își facă (dar să se înregistreze legal ca asociații religioase și să respecte toate legile românești, inclusiv pe cea care interzice propaganda extremistă), dacă alte culte vor locașuri de cult să aibă dreptul să își facă,  iar dacă cineva nu vrea să participe la slujbe, ore de religie sau altceva asemănător să nu fie obligat.

Pe de altă parte, se pune problema finanțării acestor construcții.

Catedrala se pare că e necesară pentru Patriarh, dar e total inutilă pentru atei, pentru catolici, protestanți, musulmani sau chiar pentru ortodocșii care trăiesc în Suceava sau Maramureș și nu vor ajunge niciodată să se roage în ea. În aceste condiții nu cred că se justifică finanțarea ei de la bugetul de stat. Ar trebui finanțată din fondurile Patriarhiei. Lucrările ar dura mai mult, dar ar putea fi duse la bun sfârșit și fără ajutor de stat. În definitiv, nici catedralele occidentale nu au fost zidite chiar peste noapte. Construirea lor a durat zeci sau chiar sute de ani.

Același lucru este valabil și pentru celelalte construcții religioase. Dacă ei vor să își facă biserici, moschei, temple sau altceva, sunt liberi (atât timp cât respectă legea), dar nu mi se pare normal să ceară bani de la stat pentru asta.