Noaptea strigoilor

Pe 30 noiembrie este sărbătorit Sf. Andrei.

Acesta era evreu din orașul Capernaum și a fost unul din cei 12 ucenici ai lui Isus Hristos.

Când apostolii au plecat în lume să predice Evanghelia, a plecat și el.

Una din călătorii l-a purtat în nordul Mării Negre (azi sudul Ucrainei) iar pe drum a trecut și prin Dobrogea.

Nu se știe exact prin ce loc din Dobrogea a trecut, dar se bănuiește că prin cetatea Tomis.

Cam aici se opresc informațiile istorice, iar mai departe încep legendele.

Conform uzanței ortodoxe de a face din țânțar armăsar pentru a mai stoarce niște bani de la fraieri, toată țara s-a umplut de peșteri „ale Sfântului Andrei”, deși nu există nici un document istoric care să afirme că el ar fi locuit vreodată în peșteră, iar unele din ele sunt amplasate în zone în care chiar nu avea cum să ajungă.

O altă legendă ortodoxă afirmă că în noaptea dintre 29 și 30 noiembrie, strigoii ies din morminte și pentru a se proteja, credincioșii ortodocși trebuie să ungă porțile și alte obiecte din gospodărie cu usturoi.

Este și noaptea lupilor, iar cei care sunt atacați de lupi în acestă noapte se transformă în vârcolaci.

La miezul nopții, fetele tinere trebuie să se așeze goale între două oglinzi și 4 lumânări pentru a-și vedea „ursitul”.

Flăcăii sar peste un foc aprins pentru a fi feriți de spiritele rele.

Acum se fac vrăji de dragoste, dar și pentru noroc, existând credința că vrăjile de Sf. Andrei sunt cele mai puternice.

Lista legendelor ortodoxe legate de Sf. Andrei e mult mai lungă, dar deja aveți o idee despre „Sfânta Tradiție” a acestei sărbători.

Pentru omul care s-a obosit să vină pe aici să predice creștinismul am tot respectul, iar celor care îi poartă numele le urez „La mulți ani!”.

În schimb, celelalte povești cu strigoi și vârcolaci, să mă scuze Daniel, dar eu chiar nu pot să le cred.