Noaptea ielelor

Pe 24 iunie este sărbătoarea populară numită Sânziene.

 Ritualurile legate de această sărbătoare provin din  mai multe tradiții.

 Și Biserica are în această zi o sărbătoare (Nașterea Sf. Ioan Botezătorul), dar ritualurile populare nu sunt legate de acest eveniment. Sărbătoarea bisericească a fost pur și simplu adăugată în evul mediu peste cele existente deja.

 După denumiri și manifestări se pare că ar fi prezente cel puțin trei tradiții: un cult solar dacic, o sărbătoare romană a Zeiței Diana și a ființelor mitologice care o însoțeau (San’ Dianae -> Sânziene) și o sărbătoare de origine paleo-slavă numită „Dragaika”. În timp, tradițiile respective s-au mai amestecat și astfel s-a ajuns la varianta actuală.

 Tot numele de Sânziene îl poartă și o plantă (Galum verum) care înflorește în această perioadă (vezi foto).

 În noaptea de 23 spre 24 iunie se spune că un fel de zâne numite Iele sau Sânziene (depinde de zonă) umblă prin păduri și joacă în horă în special în luminișuri.

 Sânzienele farmecă bărbații necăsătoriți și îi fac să se îndrăgostească.

 Tot în această noapte, fetele nemăritate își pun flori de sânziene sub pernă pentru a-și visa ursitul.

 Dacă se tăvălesc goale prin iarba plină de rouă (înainte de răsăritul soarelui) ielele le vor ajuta să se mărite (în unele zone doar se spală cu rouă).

 Pentru a alunga spiritele rele și a atrage belșugul băieții aprind focuri și sar peste ele.

 Un alt obicei pentru atragerea belșugului este să se împletească cununi din flori de sânziene și să se atârne la poartă.

 Mai există și diferite ritualuri divinatorii prin care li se cere ielelor să spună cum va fi recolta sau vremea în perioada următoare. Se mai fac tot felu de descântece de dragoste, de sănătate, de belșug și altele.

 Așadar urmează o noapte plină de magie și descântece.

 

 

 P. S. Eu v-am spus cum e tradiția, dar sunt convins că femeile care vor să pună mâna pe bărbați au metode de cucerire mai eficiente decât cele descrise mai sus. 🙂