Imnul României

Azi e ziua imnului național, una din sărbătorile populiste în care de fapt nu se întâmplă nimic.

Dar dacă tot a venit vorba de imn, poate ar fi bine să spun ce cred despre el.

Prima ciudățenie este că imnul României a fost compus de un țigan. Nu am nimic cu ei, dar de obicei imnul unei țări e compus de cineva din naționalitatea țării respective. Plus că aș prefera un imn cu sonorități de țară civilizată și nu unul cu iz de manea.

O altă problemă e textul.

Pe vremea când a fost scris cântecul „Deșteaptă-te române”, România nu exista, iar românii trăiau divizați în mai multe provincii care erau stăpânite de Turcia, Austria și Rusia. În toate aceste imperii, românii erau tratați ca națiune inferioară.

În contextul de atunci, textul respectiv avea un sens (mai ales că nu a fost gândit ca imn al unei țări), dar acum se potrivește ca nuca în perete.

De când există România, au existat mai multe variante de imn, iar cel de acum a fost adoptat după revoluție.

Poate ar fi bine să ne gândim să îl mai schimbăm încă o dată și să alegem un imn mai frumos decât varianta actuală.

În fond, imnul e unul din elementele care ne reprezintă în lume și e păcat să ne facem de râs.