Haute culture & Culture de masse

 Niște „puritani” ai culturii m-au întrebat de ce așez în rubrica cultură și anumite evenimente artistice în aer liber pe lângă concertele de la Ateneu și Sala Radio.

 Vivaldi, Mozart, Beethoven, Brahms și alții asemenea reprezintă ceea ce unii numesc „Haute Culture”.

 Concertele de la Ateneu, Sala Radio și alte instituții consacrate se încadrează în acest curent.

 Dar capacitatea acestor săli permite participarea la asemenea concerte pentru 0.3% din populația Bucureștiului (la nivel național procentul e chiar mai mic).

 În plus, aceste instituții au perioade cu stagiuni de concerte și perioade de pauză între stagiuni.

 Eu mă număr între cei 0,3% care chiar merg la Ateneu și Sala Radio, dar se pun două întrebări:

  1.  Ce facem cu ceilalți 99.7%?
  2.  Ce facem între stagiuni?

 Pentru aceste situații e potrivită abordarea tip „Culture de masse”, care se manifestă prin asemenea evenimente cu un număr mai mare de participanți. E tot cultură, dar e un gen de cultură pentru publicul larg, nu doar pentru o infimă minoritate.

 Un concert în aer liber nu e în mod necesar un concert prost. De exemplu, la Bucharest Film Music Festival, Orchestra Națională Radio și-a păstrat ținuta artistică și a interpretat muzică clasică de cea mai bună calitate (Rossini, Mozart și Dvorak).

 Dar, de cele mai multe ori, la asemenea evenimente sunt prezentate piese ceva mai ușoare (un vals, o polcă etc.)

 Sunt perfect conștient că Andre Rieu nu e Mozart iar Florin Totan nu e nici măcar Andre Rieu (două exemple aleatoare), dar prefer să văd oamenii că ascultă acest gen de muzică decât să asculte manele.

 Așadar, apreciez sincer La Haute Culture, dar cred că nu trebuie neglijată nici La Culture de Masse. 

 

P.S. În octombrie încep stagiunile de concerte la Ateneu și Sala Radio, deci de săptămâna viitoare promit să reiau și eu rubrica săptămânală dedicată concertelor.