Ciudățenii de pe piața muncii

Citeam zilele trecute că mai mulți patroni se plângeau că nu reușesc să găsească angajați.

Pe de altă parte, există o mulțime de oameni care își caută loc de muncă dar nu găsesc.

Care e cauza și ce e de făcut?

Un prim motiv ar fi salariile mici oferite.

Tot zilele trecute citeam despre 2 firme noi din același oraș, dintre care una nu se plângea că găsea angajați, iar cealaltă spunea că primise atât de multe CV-uri că nu mai făceau față (cele 2 firme erau prezentate în articole diferite din ziare diferite, dar întâmplarea a făcut să le citesc în aceeași zi). Diferența era că cei care nu găseau angajați ofereau salariul minim pe economie, iar ceilalți ofereau un salariu ceva mai mare (nu extraordinar, dar acceptabil pentru România).

Un alt motiv ar fi pretențiile nerezonabile.

Foarte mulți refuză să angajeze persoane peste 40 de ani. De ce? Pentru că așa vor ei. Și atunci avem o mulțime de oameni de vârsta a 2-a care au calificările necesare dar nu au job și patroni care nu au angajați și nici nu îi acceptă pe cei care ar vrea să lucreze.

Chiar și la tineri sunt de multe ori cereri nerezonabile: „Angajez student cu minim 2 ani experiență” nu e un anunț rezonabil (citatul a fost extras dintr-un anunț real și sunt multe altele la fel de nerezonabile). Experiența se capătă totuși după ce termini școala.

Și de partea cealaltă există unii oameni mofturoși, care ar vrea să ajungă direct directori, dar de regulă, pentru posturile cu pretenții rezonabile se găsesc totuși candidați rezonabili.

Așadar, dacă vreți să găsiți angajați, încercați să oferiți un salariu decent și să aveți cereri realiste.

Deocamdată nu putem spune că avem o criză majoră de personal, dar se conturează una datorită exodului masiv al forței de muncă spre țări cu salarii mai mari.