Despre amnistie și grațiere

S-a lansat o dezbatere publică pe tema unui eventual decret privind amnistia și/sau grațierea unor infractori.

Întâi să spunem pe scurt care e diferența dintre cei doi termeni.

În cazul amnistiei, se șterge condamnarea persoanelor care beneficiază de această măsură și persoanele respective apar cu un cazier curat ca și când nu au făcut nici un rău.

În cazul grațierii, condamnarea rămâne, dar persoana condamnată nu mai stă la închisoare (sau iese mai repede de acolo).

Având în vedere această diferență, spun clar că sunt total împotriva unui decret de amnistie. În contextul actual nu există nici o justificare pentru un asemenea gest.

În privința grațierii, au fost aduse două argumente rezonabile: supraîncărcarea închisorilor și anumite cazuri sociale.

Totuși, nu aș opta pentru o grațiere generalizată.

Supraîncărcarea e o problemă reală, dar se poate rezolva prin construirea de noi închisori (există diferite construcții din perioada comunistă care acum nu mai sunt folosite și care ar putea fi reamenajate ca închisori cu investiții rezonabile).

Cazurile sociale ar putea fi un motiv de grațiere, dar acestea trebuie judecate individual (ținând cont și de aspectele sociale, dar și de gravitatea faptei, eventuale recidive și alte aspecte juridice).

Iar caz social nu înseamnă că are un copil sau are peste 60 de ani. Caz social ar fi ceva de genul familie monoparentală cu 5 copii, în care prin arestarea unicului părinte cei 5 copii ajung și ei la orfelinat (asemenea cazuri ar putea fi luate în considerare, dar nu de mila infractorului, ci de mila copiilor nevinovați).

În forma actuală, proiectul de ordonanță de urgență privind grațierea e nepotrivit.