Neologismele

„Siquis in hoc artem populo non novit amandi,
Hoc legat et lecto carmine doctus amet.
Arte citae veloque rates remoque moventur,
Arte leves currus: arte regendus amor.
Curribus Automedon lentisque erat aptus habenis,
Tiphys in Haemonia puppe magister erat:
Me Venus artificem tenero praefecit Amori;
Tiphys et Automedon dicar Amoris ego.”

Ați înțeles ceva din ce scrie mai sus?

Dar din documentul reprodus în imaginea atașată articolului?

Sunt convins că marea majoritate nu ați înțeles ce scrie acolo.

Sunt câteva versuri dintr-o poezie a lui Ovidius, iar în imagine e o scrisoare în limba română din secolul XVI.

După această introducere, să trecem totuși la subiect.

Văd ca există unii care tot tună și fulgeră împotriva folosirii neologismelor împrumutate din limba engleză, spunând ca ar trebui să păstrăm „puritatea limbii române”.

Ei uită că limba e un organism viu, care are propria evoluție.

Nu mai vorbim nici ca în vremea romanilor, nici ca în secolul XVI și evoluția limbii nu poate fi oprită nici în prezent.

Societatea se schimbă, tehnica se modernizează și pentru noile realități avem nevoie de termeni noi.

Acest lucru s-a întâmplat și în trecut și continuă și în prezent.

Nu avem echivalente românești pentru termeni ca hot dog, gadget, online, website, smartphone, smartwatch, speed dating, hipermarket, cash&carry, mall și multe altele și de aceea e nevoie să preluăm termeni din alte limbi (de obicei din engleză).

Știu că româna de acum nu mai seamănă cu cea pe care au învățat-o respectivii în anii ’50 sau când au mai făcut ei școala, dar evoluția limbii e un fenomen normal și nu e nimic rău în asta.

Avem nevoie de cuvinte noi pentru realități noi.

Așadar, îmi pare rău pentru cei care nu înțeleg fenomenul, dar evoluția lingvistică nu poate fi oprită de dragul lor.