Cu stânga-n dreapta (sau invers)

O ciudățenie a politicii românești este că partidele autohtone nu au prea multe în comun cu familiile politice din care teoretic fac parte.

Dacă veți studia politica grupului socialiștilor și democraților europeni, veți vedea că sunt niște oameni foarte deschiși la minte, care militează pentru stat laic, pentru drepturile omului, inclusiv drepturile minorităților, pentru o Europă mai unită în plan politic și social, pentru egalizarea salariilor între est și vest și alte lucruri chiar drăguțe.

Dacă vă uitați la ce spune PSD, vedeți că doctrina lor e exact invers: ură față de minorități, impunerea cu forța a inchiziției ortodoxe și înjurături la adresa Uniunii Europene. Adică doctrina PSD (partid declarat de stânga) e mai la dreapta decât politica partidelor declarate „de dreapta”.

E drept că și în partea cealaltă avem ciudățenii gen „se scrie PNL și se citește PPE”, dar acolo parcă diferențele sunt ceva mai mici.

Stau uneori și mă întreb pe ce criterii au ales partidele românești din ce grup european să facă parte.

Îmi e clar că pentru politicienii noștri, doctrina nu contează prea mult.

Problema e că în condițiile în care nici un partid nu respectă doctrina afișată, nu mai știi cu cine să mai votezi.